Gafe istorice in filme despre trecut

Mircea cel Batrin vorbeste in citate din Ceausescu, armata lui Stefan cel Mare lupta cu prastia, iar cusmele si chiloteii mov ai „Dacilor“ au existat doar in mintea celor care au realizat pelicula. Sint doar citeva dintre erorile care abunda cind filmul da piept cu istoria. Se intimpla si peste hotare, si la noi, cu particularitatea insa ca reusim uneori sa ne subminam istoria chiar in incercarea de-a o glorifica.

Istoricul tirgmuresean Cornel Sigmirean da exemplul filmului „Stefan cel Mare - Vaslui 1475“, cu Violeta Andrei si Gheorghe Cozorici, o pelicula realizata in 1974 al carei scop era sa puna osul la construirea trecutului glorios. „La aceasta batalie, probabil singura cistigata de romani contra turcilor, din cauza unei greseli de-a ultimilor, care au venit iarna, au intrat in ceata etc., armata otomana, poate cea mai mare care putea fi pusa pe picior de razboi la acea data, provenind de pe trei continente, se confrunta cu ai nostri imbracati intr-un soi de costum national si inarmati cu armele din legende: prastia si arcul.

Cind, de fapt, se stie ca Stefan avea o armata echipata la standardele vremii, comandase uniforme la Leipzig si la atelierele din Brasov si Sighisoara. Or, era amuzant sa vezi armata lui Stefan in camasi albe si scrobite, numai buna de pus pe scena la «Cintarea Romaniei»“, isi aminteste Sigmirean.

Un film de televiziune din 1981, „Lumini si umbre“, dar si „Pistruiatul“ se lauda cu „confiscarea lui 23 august 1944 de catre comunisti, excluzind regele, anturajul sau si rolul partidelor politice, adica adevaratii autori. E si o manipulare, dar si o greseala“, puncteaza istoricul Steliu Lambru erorile intentionate. Printre victimele lor se numara si Razboiul de Independenta, a carui aniversare a fost „mutata“ de pe 10 pe 9 mai (1877), pentru a nu coincide cu ziua in care Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost incoronat rege al Romaniei, precizeaza acelasi istoric.

Potrivit lui Lambru, si celebrul „Actorul si salbaticii“ calca in picioare adevarul istoric. „Acolo, Toma Caragiu il joaca pe Caratase, un alter ego falsificat al lui Constantin Tanase. Or, acest Caratase apare in film facind propaganda antilegionara si fiind victima legionarilor. Este un fals grosolan. Dimpotriva, la ora actuala exista informatii care sugereaza ca decesul actorului Tanase poate fi pus pe seama exprimarii sale libere apropo de regimul comunist“, clarifica Lambru.

Nici unificatorul romanilor n-a scapat de erori istoriografice. „In filmul «Mihai Viteazul», batalia de la Calugareni e prezentata ca o mare victorie romaneasca. De fapt, Sinan Pasa, care intr-adevar a fost invins, cum stim din Cosbuc, era comandantul avangardei armatei otomane. Si, in spatele lor, cind au venit restul turcilor, romanii i-au «batut» atit de bine, incit Mihai nu s-a mai oprit pina in Transilvania. Dar asta tine mai degraba de interpretarea istorica decit de eroarea unui scenarist sau a unui documentarist“, nuanteaza istoricul Steliu Lambru.

Colegul sau de breasla Armand Gosu pune pe tapet filmul „Mircea“, cu si de Sergiu Nicolaescu, din 1988. „Ce te poate soca? Ca nu e incadrarea in epoca, faptul ca nu sint acelea costumele... Dar ceea ce m-a surprins cu adevarat era ca punea in gura lui Mircea cel Batrin citate din Ceausescu“, pune istoricul degetul pe rana.

Perioada antica a fost si ea numai buna de tras de par. Sigmirean pomeneste filmul „Dacii“, cu Amza Pellea si Mircea Albulescu, facut in 1966, tocmai prin perioada in care „incepe sa se lanseze mitul istoriei noastre glorioase, hiperbolizate. La acest film, referent stiintific era un istoric de prestigiu, Constantin Daicovici. Imi aduc aminte ca tot atunci a publicat si o carte pe aceasta tema, aparuta in Biblioteca pentru toti si prezentata de Arghezi, insa un istoric clujean a facut-o praf intr-o revista de specialitate a vremii“, rememoreaza istoricul tirgmuresean.

Hollywoodul a fost deschizator de drumuri in ceea ce priveste domesticirea istoriei, nu o data gafele istorice fiind pe masura celebritatii filmului. Este cazul peliculei „Lawrence al Arabiei“, pe care istoricul Kevin Brownlow o comenteaza sec: „Singurele lucruri corecte istoric din acel film sint camilele si desertul“.

Reactia iranienilor la „300 - Eroii de la Termopile“ poate parea insignifianta daca e sa o compari cu muntii de proteste adunati in pragul lui Mel Gibson. A inceput cu „Braveheart - Inima neinfricata“, categorisit drept anti-englez. Apoi, i-a dat inainte cu „Patimile lui Hristos“, acuzat de anti-semitism, iar cu „Apocalypto“ a reusit sa calce pe nervi activistii din Guatemala, suparati de faptul ca stramosii lor sint portretizati ca niste salbatici.

Nici comunitatea stiintifica n-a ramas rece la ultimul film al lui Mel si a dat replica prin gura lui Traci Ardren, antropolog la University of Miami, in publicatia Institutului American de Arheologie: „Gibson repune in scena notiunea rasista si jignitoare cum ca mayasii se comportau brutal unii cu altii cu mult inainte de sosirea europenilor, asa ca meritau, ba chiar aveau nevoie, sa fie salvati de acestia“.

Salvati-l pe Tom Hanks

Blockbusterul lui Steven Spielberg din 1998, „Salvati soldatul Ryan“, a fost acuzat, de catre citiva veterani britanici, de marginalizarea eforturilor trupelor canadiene si engleze, prestate in ziua Z, data la care trupele americane au debarcat in Normandia. Criticul de film Cam Winstanley explica acest fapt afirmind ca trendul dominant in Hollywood este americanizarea celui de-al Doilea Razboi Mondial.